Colind - de Vasile Voiculescu

In coliba intunecoasa
Din carne si os lucrata
A intrat Hristos deodata
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frange,
Ci El Insusi, trup si sange
Preschimbat pentru faptura
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
Cu bolta de margarit
Si pe ea soare si stele
Cu luceferi printre ele.
In mijloc tron luminos
Si pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfant Se alatura
Si acolo ramanea
Si acum si pururea.
Si noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intra si la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paste!
Suflete, scoli si cunoaste
Luminos Prunc ca Se naste
In pestera inimii, in palatul Treimii.
Dara Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborat in pieptul meu.
Maica Sfanta-n brate-L tine,
Duhul Sfant cu drag L-alina,
Ingeri cu raze se-nchina.
Nu dorm, trupul meu imi spune
Ci-nclestat de grea minune
Stau in muta rugaciune
Sa mai misc nu se cuvine,
Caci cu harul care vine,
Raiul tot se afla-n mine.

Desteapta-te romane!

Pe 16 decembrie se implinesc 20 de ani, de la inceputul revolutiei... Mi-e teama, sa cred , ca acei oameni, au murit degeaba... Mie teama sa cred, ca acei tineri au murit, pt niste demagogi, care se bat ca niste caini, pe ciolanul puterii... Acum este sfarsitul unei campanii pt alegerile prezidentiale, care a fost mult mai urata si mai murdara decat celelalte de dinainte (cu lovituri pe sub centura, sau ma rog in barbie, si cu plase cu bunatati, impartite taranilor, numai pentru a obtine un vot)... A fost o campanie foarte agasanta, si disperata ... Bine ca s-a terminat... Nu am fost la vot... Pentru ca mi-e scarba de clasa politica de astazi... Nu aveam pe cine sa aleg... Sa aleg pe niste oameni, care promit marea cu sarea si nu fac nimic? Sa aleg pe niste mincinosi si oameni - paiate, care sunt condusi din umbra de niste corupti? Oameni care rad si arunc in batjocura cuvinte precum "iarna nu-i ca vara", sau "sa traiti bine", si se lafaie in bani si in lux, in timp ce majoritatea oamenilor traiesc in saracie? Partidele lor se aseamana cu niste cuibui de talhari... Ei deschid dosare de coruptie oricarui membru din opozitie, dar ei nu se uita in ograda lor(insa din pacate aceste dosare se inchid sau raman deschise, dar fara niciun efect... nu am vazut pana acum niciun om politic care sa fie condamnat si inchis pt acte de coruptie, cu exceptia lu Becali, insa aceea e cu totul alta poveste). Pe cine sa aleg? Pe niste oameni condusi de la spate, ca niste marionete, de catre marile puteri, sau, local, de catre cei cu foarte foarte multi bani? Pe cine sa votez? Pe niste oameni care nu stiu ce e aceea dreptate? Ei pazesc doar propriile interese, si practica trafic de influenta, si nepotismul la nivel inalt (vezi cazul Elena Basescu - europarlamentar).
Parca si acum aud rafalele de mitraliera ce improscau cu gloante si se infingeau in carnea unor oameni nevinovati... care au murit pentru o cauza dreapta, pentru mai binele romanilor... Care au murit pentru ceva ce nu exista nici acum...

Liberul arbitru si Dumnezeu

Dumnezeu ne-a creat sa fim asemenea lui. De aceea Dumezeu ne-a dat si capacitatea sa iubim… Dar oare ce este iubirea? Poate exista iubirea fara liberul arbitru? O zicatoare din popor ne spune corect “Dragostea cu sila nu se poate”. Intr-adevar, dragostea impusa nu este dragoste. Trebuie sa alegem liber iubirea. Putem programa un robot sa ne raspunda comenzilor, sa ne serveasca, dar niciodata sa ne iubeasca. Dumnezeu ne-ar fi putut creea sa fim un fel de roboti, niste servitori perfecti, incapabili de a face rau, care ii urmeaza orice comanda orbeste. Insa nu a facut-o! Daca nu ne-ar fi dat liberul arbitru, oare am fi putut iubi cu adevarat? Oare am fi putut darui iubirea atat intre noi, cat si lui Dumnezeu? Am fi fost doar ca niste animale, care si-ar fi urmat doar instinctele procreatiei si al supravietuirii (daruite si ele de Dumnezeu).

Dar nu numai iubirea conditioneaza liberul arbitru, dar si gandirea in sine. Oare am fi putut fi precum Dumnezeu, am fi putut gandi liber, daca Dumnezeu ar fi pus niste bariere invizibile in mintile noastre? Bineinteles ca nu! Dumnezeu ne-a creeat sa fim precum el: sa putem gandi liber, sa putem iubi, sa putem creea (din propria initiativa). Dar toate aceste lucruri, nu ar fi fost posibile fara aceasta capacitate. Odata cu liberul arbitru intr-adevar, avem posibilitatea de a face rau, de a distruge, dar putem, bineinteles, foarte bine, sa alegem sa nu facem acest lucru.

Multi atei afirma ca omniscenta lui Dumnezeu ar distruge liberul arbitru, deoarece ei confunda omniscenta cu predestinarea. Sincer, nu prea stiu de ce exista aceasta confuzie. Ominscienta nu este egala cu predestinarea. Nu au nimic in comun cele doua cuvinte atat din punct de vedere logic cat si semantic. Este ca si cand ai spune ca un animal, sa zicem un caine este acelasi lucru cu … un nor! Nu este niciun fel de legatura intre cele doua termene. Dar mai bine sa dau un exemplu; Sa zicem ca tu ai inventat o masina a timpului. Cu ea reusesti sa calatoresti in viitor, si afli tot ce o sa se intample. Cand te intorci inapoi in timpul tau, cunoasterea ta, oare afecteaza liberul arbitru al celorlalte persoane? Oare faptul ca tu ai dobandit informatiile cu privire la tot ce o sa se intample cu ceilalti va afecta deciziile celorlalti? Daca nu decizi sa intervini, bineinteles ca nu!

Dar totusi de ce permite si a permis Dumnezeu sa intre raul in lume? De ce permite si a permis Dumnezeu crimele, razboaiele, foametea, si toate nedreptatile ce exista in aceasta lume, mai ales daca este omniscent? Dar oare ce este raul? Voi incerca sa raspund la aceste intrebari in urmatoarele mele articole, din aceasta categorie.