Asociatia M.A.M.E.

Astazi, in Calendarul Ortodox Roman

vineri, august 20, 2010

Ajutati-l pe Siluan


Bebelusul Siluan, este fiul parintelui Gerge Bota de la Parohia Tohanul Vechi II din Zarnesti (parohia unde, eu personal, ma duc aproape in fiecare duminica), si al preotesei Simona. La Clinica din Salzburg a fost diagnosticat cu ciroza si hipoplazie a cailor biliare. Ficatul lui il mai ajuta sa traiasca doar o luna de zile. De aceea are foarte mare nevoie de transplant. Donatoarea cea mai probabila va fi mama lui. Operatia costa 100.000 de euro si se va face la Clinica din Innsbruck.
Va rog sa il ajutati! Atat ajutorul financiar cat si rugaciunile pentru Siluan, sunt foarte binevenite. Daca aveti blog, va rog sa impartasiti povestea sa si/sau sa postati bannerul de la adresa http://bebesiluan.wordpress.com/banner-pentru-bebe-siluan/ pe blog-urile dumneavostra. Sau daca nu aveti, puteti sa imprimati pliantul tot de la adresa mentionata mai sus si sa il afisati sau sa-l distribuiti.

Puteti face donatii la:

Unicredit Tiriac Bank

Sucursala Brasov Muresenilor

Titular Bota George Laurentiu


Swift BACXROBU

Cont EURO : RO74BACX0000005005204320

Cont RON : RO81BACX0000005005204000



Mai multe detalii despre povestea lui Siluan si despre modalitatea in care il puteti ajuta gasiti la adresa : http://bebesiluan.wordpress.com .

miercuri, august 11, 2010

Esti tu un om rational?

Oare oamenii sunt rationali? Vedem crime, vedem razboaie, vedem foamete, si toate acestea ne face sa ne indoim pe buna dreptate de afirmatia ca omul ar fi rational. Sfantul Antonie cel Mare spunea ca oamenii pe nedrept se socotesc rationali. Caci majoritatea nu sunt rationali. Daca ai fost la 100 de scoli, si ai invatat din toate cartile existente in aceasta lume, acest lucru, nu te face rational. Chiar daca ai scris 1000 de carti, si ai tinut dizertatii peste dizertatii nici asta nu te face rational. Chiar daca esti filozof sau matematician, mare erudit sau analfabet, intelectual sau taran, profesor sau elev, nici unul din aceste stari nu te face rational sau irational.
Sfantul Antonie cel Mare mai spunea ca rationali, sunt doar aceia care au sufletul rational. Adica cei ce pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul si se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului, si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului. Numai acesti oameni au dreptul sa se numeasca rationali.
Dar de unde stim ceea ce este bine si ce este rau? Ascultandu-ne sufletul. Inainte de a scrie Moise legile lui Dumnezeu pe piatra, Dumnezeu le-a scris in sufletele noastre. „Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi Sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani 2 : 14-16).
Insa omul, dupa cum afirma si Sfantul Pavel, are o stare duala: firea pamanteasca sau trupul si cea duhovniceasca sau sufletul. Iar dupa cum trupul nu poate rezista fara apa, la fel nici sufletul nu poate rezista fara Duhul lui Dumnezeu care i-a dat viata. Putem spune pe buna dreptate ca Apa sufletului este Duhul. Dar mai bine sa-l lasam pe Sfantul Pavel sa ne explice mai bine despre aceste doua stari ale omului si lupta si opozitia dintre ele:
În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce Sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8: 5-8).
Imi aduc aminte de o istorisire in care un batran ii spunea unui tanar ca in el se afla doi lupi (unul bun si unul rau), care se lupta unul impotriva celuilalt. Iar cand cel tanar l-a intrebat pe cel batran cine castiga in aceasta lupta, acesta ii raspunse „cel pe care il hranesc”. Frumoasa parabola nu? Tot astfel si noi, trebuie sa fim rationali si sa ne hranim sufletul, cu alte cuvinte, sa hranim binele din noi.
Dar oare noi suntem rationali? Crimele, razboiele, foametea, toate aceste rele sunt dovezi a faptului ca majoritatea oamenilor sunt fiinte irationale. Am nesocotit indemnurile sufletului nostru, si nu am ascultat legile lui Dumnezeu. Una din cele mai importante legi ale lui Dumnezeu este: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Daca cu totii am fi actionat rational, am fi facut binele si am fi respecat aceasta lege. Insa din contra, majoritatea oamenilor se iubesc pe ei insisi mai mult deca pe cei de langa ei. Iar din egoism, izvoraste lacomie si nepasare. Iar din lacomie si nepasare izvoreste ura, pizma, iubirea de bani, patimile de tot felul, indiferenta. Iar din toate acestea izvorasc crimele, razboaiele, foametea, si multe alte rele...
Noi singuri ne alegem calea. Sa nu ne miram ca suntem unde suntem. Raul este absenta Binelui, precum intunericul este absenta lumini. Pentru ca atunci cand ne departam de Dumnezeu, lucruri rele se pot intampla...
Poate va intrebati, cum putem oare sa fim rationali cand in lumea asta exista atatea ispite, incercari, dezamagiri, etc...? Iata ce ne sfatuieste Sfantul Pavel:
Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9 : 24-27),Astfel, deci, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când Sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zădar.” (1 Corinteni 2: 8-12) Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Iisus” (Filipeni 3: 12 -14).
Pavel ne indeamna sa fim niste atleti al lui Hristos, precum a fost si el. Insa vreti sa stiti cheia spre a fi un atlet bun? Un atlet bun alearga pentru ca ii place sa alerge. Bineinteles, este motivat de premiul de la linia de sosire, acest lucru dandu-i aripi pana la sosire. Deci fiti si voi atleti buni. Sa nu va fie teama de nici un rau, pentru ca daca alegem sa ne ascultam sufletul si implicit, sa il ascultam pe Dumnezeu, si sa facem binele, Dumnezeu ne va trimite Apa sufletului. Iar cu Hristos in inimile noastre vom trece usor peste orice obstacol ce se va ivi in viata noastra. "Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?" (Romani 8 : 31).

joi, august 05, 2010

Schimbarea la fata


...Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus:
Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând:
"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis:
Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.



Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.